Un frate a întrebat pe avva Pimen, zicând: „Mă tulbură gândurile şi nu mă lasă să mă grijesc de păcatele mele şi mă fac să iau aminte la neajunsurile fratelui”. Şi i-a spus lui bătrânul avvă Dioscor, că era în chilie, plângându-şi păcatele sale, iar ucenicul lui şedea în altă chilie. Deci când mergea la bătrânul, îl găsea pe el plângând şi îi zicea lui: „Părinte, de ce plângi?” Iar bătrânul zicea: „Păcatele mele îmi plâng”. Deci, îi zicea lui ucenicul: „Nu ai păcate, părinte!” Şi a răspuns bătrânul: „Cu adevărat, fiule de mă voi lăsa să văd păcatele mele, nu sunt deajuns alţi trei, sau patru, să le plângă”.

->