Povestesc unii pentru el, că în tinereţile sale vieţuia viaţa cea fără de avere. Deci erau întru aceea vreme şi alţii mulţi prin aceleaşi locuri iubind o viaţă ca aceea, între care şi un bătrân oarecare foarte prost şi nestrângător, petrecând într-o chilie până la moarte, măcar că a avut ucenici la bătrâneţile sale. Acesta împreună cu cei ce erau cu el s-a nevoit să păzească, ca să nu aibă două haine nici să poarte grijă de ziua de mâine până la moarte. Deci, când s-a întâmplat lui avva Ghelasie din pronie dumnezeiască, a aşeza viaţă de obşte şi îi aducea multe, a dobândit încă şi cele de trebuinţă vieţii celei de obşte, aducându-i dobitoace multe şi boi. Că, Cel ce a ajutat dumnezeiescului Pahomie dintru-ntâi a aşeza viaţa de obşte şi acestuia i-a ajutat la toată tocmirea mănăstirii. Deci, în acestea văzându-l cel mai sus numit bătrân şi având dragoste curată către dânsul, i-a zis: „Mă tem, avvo Ghelasie, ca nu cumva să se lege mintea ta către sate şi către altă avere a chinoviei”. Iar el i-a răspuns: „Este legată mai vârtos mintea ta la undreaua cu care lucrezi, decât cugetul lui Ghelasie la averile acelea”.

->