Teodor cel ce a fost episcop la Rossu povestea: „Un bătrân cunoscut de mine a venit odată la mine la lavra Pirghiilor, aproape de Iordan, unde şedeam eu. Şi mi-a zis: «Frate Teodore, fii bun şi vino cu mine la muntele Sinai». Eu, neputând să calc cuvântul bătrânului, i-am zis: «Să mergem!» După ce am trecut Iordanul, mi-a zis bătrânul: «Frate Teodore, vino să punem metanie, ca până la muntele Sinai nici unul din noi să nu mănânce». Răspuns-am: «Cu adevărat, părinte, eu nu pot să fac aceasta». Auzind bătrânul, depărtându-se puţin de mine, a pus metanie rugându-se lui Dumnezeu. Apoi sculându-se, am călătorit mai departe şi până la sfântul munte Sinai, nimic n-a gustat. Iar acolo, la Sinai, cum am ajuns, împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, a luat şi a mâncat. Şi iarăşi de la Sinai ne-am dus la Sfântul Mina, în Alexandria. Când a sfârşit bătrânul şi drumul acesta, postind şi acolo, împărtăşindu-se, iarăşi a mâncat. Apoi am venit înapoi la Sfânta Cetate (Ierusalim) şi bătrânul n-a mâncat nimic pe cale. Ci împărtăşindu-se asemenea cu Sfintele Taine, la Sfânta Înviere a lui Hristos, Dumnezeul nostru, a luat şi hrană. În toată călătoria aceasta, atât de îndelungată, nu a mâncat bătrânul decât de trei ori, fiindcă avea darul lui Dumnezeu, care îl întărea..