Povestit-a ucenicul unui bătrân iscusit, despre părintele său, că odată venind ceasul al nouălea, a voit să guste ceva. Şi punând masa, a stat împreună cu el la rugăciune. După ce au cântat doi psalmi, a început bătrânul a grăi pe de rost, adică fiind în răpire, grăia cuvinte potrivite răpirii. Şi a petrecut aşa până a doua zi. La al nouălea ceas, a doua zi a încetat, căci mintea îi privea sus, spre tainele cereşti..

->