Un bătrân şi-a trimis ucenicul în Egipt să aducă o cămilă să-şi ducă coşniţele. Iar după ce a adus fratele cămila la Schit, l-a întâmpinat alt bătrân şi i-a zis: „De ştiam că te duci în Egipt ţi-aş fi zis să-mi aduci şi mie o cămilă”. Şi mergând fratele a spus părintelui său cuvântul bătrânului. Iar el auzind, i-a zis fratelui: „Ia cămila şi du-o la el, şi zi-i: «Iată, nu ne-am terminat coşniţele! Ia cămila şi fă-ţi treaba şi mergi împreună cu el în Egipt». Apoi adu iarăşi cămila, ca să luăm şi vasele noastre”. Şi mergând fratele, a încărcat cămila cu coşniţele bătrânului, şi s-au dus împreună în Egipt. După ce a descărcat cămila, luând-o, i-a zis bătrânului: „Roagă-te pentru mine!” Iar acesta i-a zis: „Unde te duci?” Zis-a fratele: „La Schit, ca să aduc coşniţele noastre”. Bătrânul auzind aceasta s-a smerit şi a pus metanie plângând şi zicând: „Iertaţi-mă, că dragostea voastră cea multă mi-a luat roadă!”.

->