Un frate de la Schit mergând la seceriş, s-a dus la un bătrân şi i-a zis: „Spune-mi, părinte, ce să fac la seceriş?” Zis-a lui bătrânul: „De îţi voi zice, mă vei asculta?” Răspuns-a fratele: „Da, te voi asculta!” Zis-a bătrânul: „De mă asculţi, lasă-te de secerişul acesta şi întorcându-te în chilie, fă cele cincizeci de zile, mâncând seara pâine uscată cu sare şi după aceea vino şi-ţi voi vesti ce trebuie să faci!” Iar fratele mergând şi făcând cum i-a poruncit, după cincizeci de zile a venit iarăşi la bătrân. Bătrânul cunoscând că este lucrător, i-a spus cum trebuie să şadă în chilie. Aşa că, s-a aruncat la pământ cu faţa în jos trei zile, plângând înaintea lui Dumnezeu. Apoi i-au zis gândurile: „Te-ai înălţat, te-ai făcut mare”. Iar el îşi aducea neajunsurile lui înaintea sa, zicând: „Unde sunt toate greşelile mele?” Şi apoi le număra. Deci, i-au zis iarăşi gândurile, schimbându-se: „Multe greşeli ai făcut şi nu poţi să te mântuieşti”. Dar se împotrivea şi el: „Voi face slujbe lui Dumnezeu şi cred că în bunătatea Lui cea nespusă, va avea milă de mine”. Deci, aşa luptându-se, într-o vreme biruite fiind duhurile, au stat înaintea lui simţitor grăind: „Ne-am tulburat de tine”. Iar el le-a zis: „Pentru ce?” Răspuns-au acelea: „Când te înălţăm, alergi la smerenie, iar când te smerim, te înalţi”. Şi certându-le, acelea s-au făcut nevăzute..