Zis-a un bătrân: „Șezând eu cândva aproape de alt bătrân, a venit la dânsul o fecioară, grăind: «Părinte, am postit doi ani, doar a şasea zi mâncând pâine şi am învăţat de rost Testamentul cel Vechi şi cel Nou. Ce-mi mai lipseşte să fac?» I-a răspuns bătrânul: «Și care este roadă acestora la tine? Făcutu-ţi-s-a ocara ca cinstea?» Zis-a aceea: «Nu! Paguba ta o socoteşti ca pe o dobândă, sau pe străini ca pe rudeniile cele după trup, sau lipsa ca îndestularea?» Iar ea i-a zis: «Nicidecum!» I-a răspuns bătrânul: «Nici n-ai postit câte şase zile, nici n-ai învăţat de rost Testamentul Vechi şi Nou, ci te înşeli pe tine însuţi. Mergi de acum şi începe a lucra, că nimic nu ai dobândit!»”.