Acelaşi părinte lucra rucodelie multă şi lăsa o mică parte pentru nevoia sa, iar cealaltă o împărţea lipsiţilor. Dar fiind foamete, a trimis o maică pe fiul ei la dânsul să le dea câteva pâini. Auzind aceasta bătrânul, a zis către fiu: „Mai sunt şi alţii în oraş să le trebuie ca şi vouă?” Iar el a răspuns: „Sunt mulţi”. Şi a închis uşa după el şi lăcrimând, a zis: „Mergi, fiule! Cel ce are purtarea de grijă pentru toţi, Acela să facă şi pentru voi”. Deci, l-a întrebat un frate, zicându-i: „Dar nu ţi-a fost milă de l-ai lăsat aşa pe fiul tău?” Bătrânul i-a răspuns: „De nu se va nevoi omul pentru tot lucrul, plată nu va avea”..

->