Unui călugăr care petrecea în Schit i-a fost pârât feciorul lui la stăpânire şi l-au prins. Deci, i-a dat de ştire maica tânărului, grăind: „Să scrii stăpânului să-l slobozească”. Călugărul i-a răspuns: „De îl va slobozi pe el, nu va prinde pe altul în locul lui?” Iar trimisul i-a răspuns: „Aşa este, va prinde pe altul”. Deci, răspunzând monahul, a zis: „Ce folos am eu, dacă îl va lăsa pe acela, aducând bucurie în inima maicii sale şi luând întristarea de la ea o va arunca în inima altei mame?”.

->