Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: „Părinte, umblu la bătrâni şi îmi spun de mântuirea sufletului meu şi nimic nu pricep din cuvintele lor! Ce să fac? Oare să nu merg să mai întreb, de vreme ce nu fac nimic şi sunt cu totul în necurăţie?” Şi avea bătrânul două vase goale şi i-a zis: „Mergi de adu un vas din acelea şi toarnă untdelemn şi clătinându-l varsă-l şi pune-l la loc!” Dacă a făcut aşa, de două ori, i-a zis: „Adu-le pe amândouă acum şi vezi, care este mai curat!” I-a răspuns fratele: „Mai curat este cel în care am turnat untdelemn”. I-a zis bătrânul: „Aşa este şi sufletul! Chiar de nu va ţine minte nimic din cele ce întreabă, tot mai mult se curăţeşte decât cel ce nu întreabă nimic”..