Povestitu-s-a pentru episcopul Oxirinhului, anume avva Apfi, că în vremea când era călugăr, multe petreceri aspre făcea. Iar după ce s-a făcut episcop, voia să uneltească (încerce) aceeaşi petrecere aspră şi în lume, dar n-a putut. Şi s-a aruncat pe sine înaintea lui Dumnezeu, zicând: „Nu cumva pentru episcopul s-a dus de la mine darul?” Şi i s-a descoperit lui că nu. „Atunci erai singur în pustie şi nefiind om, Dumnezeu îţi ajuta; iar acum eşti în lume şi oamenii îţi ajută ţie”.

->