Un bătrân povestea: „Un episcop s-a dus într-un sat într-o duminică şi a zis diaconilor săi: «Căutaţi-l pe preotul satului, să ne facă mâine Sfânta Jertfă a Sfintelor Taine!» Şi căutându-l l-au aflat pe preot, om sătean şi fără vicleşug şi l-au dus la episcop. Apoi l-a îndemnat episcopul să facă Sfânta Liturghie. Când preotul intra în sfântul altar, l-a văzut episcopul că îndată ce a stat în faţa Sfintei Mese era tot un foc şi nu ardea. După ce s-a sfârşit Sfânta Liturghie, l-a chemat episcopul pe preot în veşmântărie şi a zis către dânsul: «Blagosloveşte-mă vrednicule rob al lui Dumnezeu!» Iar preotul a zis: «Cum este cu putinţă să fie blagoslovit episcopul de către preot, care este hirotonit de acesta? Ci tu blagosloveşte-mă, părinte!» Iar episcopul a răspuns: «Nu pot blagoslovi pe cel ce stă în foc şi aduce Sfintele Daruri lui Dumnezeu. Căci totdeauna cel mai mic se blagosloveşte de cel mai mare». Şi preotul a zis: «Se poate, Sfinţite stăpâne, ca vreun episcop sau preot să stăruiască la Sfintele Taine, şi să nu stea în dumnezeiescul foc?» Aceasta auzind episcopul, s-a minunat de curăţenia preotului şi de nerăutatea lui şi folosindu-se s-a dus..

->