Povestit-au nişte fraţi, zicând: „Odată am mers la un bătrân şi după obicei, făcându-se rugăciune, după ce ne-am închinat între noi, am şezut. Şi după ce am vorbit, vrând să ne ducem, am cerut să se facă rugăciune. Iar unul din părinţi a zis către noi: «De ce? Dar nu v-aţi rugat?» Şi-am zis: «Când am intrat, părinte, s-a făcut rugăciune şi am vorbit până acum». Zis-a bătrânul: «Iertaţi, fraţilor, că şezând cu voi un frate şi vorbind, a făcut o sută şi trei rugăciuni». După ce a zis el aceasta, a făcut rugăciune şi i-a slobozit”..

->