Un frate s-a luptat de dracul curviei şi s-a întâmplat să treacă printr-un sat al Egiptului unde a văzut o femeie frumoasă, care era fata preotului elinilor. Văzând-o, s-a rănit cu dânsa. Apoi mergând a zis tatălui ei: „Dă-mi-o de soţie!” Iar el răspunzând, i-a zis: „Nu pot să ţi-o dau, de nu mă voi înştiinţa mai întâi de la dumnezeul meu”. Şi mergând către drac, l-a intrebat zicând: „Iată un monah a venit şi o cere pe fiica mea. Oare, să i-o dau?” Şi a răspuns dracul: „Întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul lui, de botez şi de cinul călugăresc!” Şi întorcându-se slujitorul păgân către fratele, i-a zis: „Te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc?” Iar el s-a făgăduit. Şi îndată a văzut că i-a ieşit din gură un porumbel şi a zburat la cer. Deci s-a dus slujitorul la drac şi i-a spus: „Iată, s-a făgăduit”. Atunci i-a zis lui dracul: „Nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îl ajută”. Reîntorcându-se spurcatul slujitor, i-a zis fratelui: „Nu pot să ţi-o dau pentru că Dumnezeul tău cu tine este şi încă îţi ajută”. Iar fratele auzind s-a umilit şi şi-a zis: „Dacă eu, ticălosul de atâtea bunătăţi învrednicindu-mă de la Dumnezeu numai pentru bunătatea Lui, m-am lepădat de Dânsul, de botez şi de cinul călugăresc, iar El încă îmi ajută şi nu s-a depărtat de mine, cum să nu fiu dator să alerg la Domnul şi să nădăjduiesc în bunătatea Lui cea nemărginită?” Deci, revenind în sine, a ieşit în pustie şi mergând la un bătrân, i-a povestit acestuia întâmplarea. Şi i-a zis bătrânul: „Şezi cu mine în peştera aceasta şi posteşte trei săptămâni, adică câte două zile şi a treia zi dezleagă. Şi mă voi ruga lui Dumnezeu şi eu pentru tine”. Şi s-a ostenit bătrânul pentru fratele şi L-a rugat pe Dumnezeu, zicând: „Mă rog, Doamne, dăruieşte-mi sufletul acesta şi primeşte pocăinţa lui”. Şi l-a ascultat pe el Dumnezeu. După ce s-a împlinit o săptămână, a venit bătrânul la frate şi l-a întrebat: „Văzut-ai ceva?” Iar el a răspuns: „Da, am văzut porumbelul sus, la înălţimea cerului, în dreptul capului meu”. Şi i-a zis bătrânul: „Ia aminte de tine şi roagă-te lui Dumnezeu cu deadinsul!” Apoi s-a dus. După ce a trecut şi a doua săptămână, a mers iarăşi bătrânul la fratele şi l-a întrebat zicând: „Văzut-ai ceva?” Şi i-a răspuns: „Am văzut porumbelul aproape de capul meu”. Poruncindu-i iarăşi bătrânul să fie treaz şi să se roage, s-a dus de la el. Apoi, după ce s-a împlinit şi săptămâna a treia, venind la el bătrânul, i-a zis: „Nu cumva ai văzut ceva mai mult?” Iar el a răspuns: „Am văzut porumbelul că a venit şi a stătut deasupra capului meu şi am întins mâna să-l prind, iar el a intrat în gura mea”. Şi auzind bătrânul a mulţumit lui Dumnezeu, spunând fratelui: „Iată, Dumnezeu a primit pocăinţa ta! De acum ia aminte de tine!” Iar el a zis: „De acum voi fi cu tine, părinte şi nu mă voi despărţi de tine până la moarte”. Şi a petrecut după aceea fratele cu bătrânul nedespărţiţi..