Un frate a făcut o cheie şi deschidea chilia unuia din bătrâni şi îi lua bănişorii. Iar bătrânul a scris o hârtie, zicând: „Iubite frate, oricare vei fi, fii bun şi-mi lasă jumătate spre trebuinţa mea!” Şi făcând bănişorii două părţi, a pus hârtia. Iar acela iarăşi intrând şi rupând hârtia, a luat tot. După doi ani bolnăvindu-se el şi apropiindu-se de moarte, îi sta sufletul muncindu-se şi neieşind. Astfel trimiţând l-a chemat pe bătrân şi i-a zis: „Roagă-te pentru mine, părinte, că eu am fost cel ce îţi furasem bănişorii!” Şi i-a zis bătrânul: „Pentru ce nu ai spus mai degrabă?” Şi rugându-se el, îndată şi-a dat acela duhul..