Un frate foarte cucernic avea mamă săracă. Făcându-se foamete mare, a luat pâini şi mergea să le ducă mamei sale. Şi iată un glas s-a făcut către dânsul, zicând: „Tu îngrijeşti de maica ta, sau Eu să îngrijesc?” Fratele cunoscând puterea glasului, s-a aruncat cu faţa la pământ rugându-se şi zicând: „Tu, Doamne, poartă de grijă de noi!” Şi sculându-se s-a întors la chilia sa. Iar a treia zi a venit mama la el, zicând: „Cutare monah mi-a dat puţin grâu. Ia-l şi fă-ne câteva pâini să ne hrănim!” Iar fratele auzind acestea, L-a slăvit pe Dumnezeu şi cu nădejde întărindu-se, sporea cu darul Lui la toată fapta bună..