Povestit-a cineva din părinţi, că era un magistrat trimis cu o solie împărătească şi pe cale a găsit un mort sărac, zăcând gol şi făcându-i-se milă, a zis slugii sale: „Ia calul şi mergi puţin mai-nainte!” Acela pogorându-se s-a dezbrăcat de una din hainele sale şi a pus-o peste mort şi s-a dus. Apoi, după puţin, trimis fiind tot cu o solie şi ieşind afară din cetate, a căzut de pe cal şi i s-a frânt piciorul. Şi ducându-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri şi doctorii încercau să-l vindece. După ce au trecut cinci zile, i s-a înegrit piciorul. Şi aceasta văzând doctorii, au hotărît să-i taie a doua zi piciorul, să nu putrezească şi trupul. De aceasta înştiinţându-se magistratul s-a supărat şi plângea de acea primejdie şi de mâhnire nici nu putea să doarmă, ci în noaptea aceea a rămas treaz. Deci luminând candela, a văzut la miezul nopţii că se pogoară un om pe fereastra cea de sus şi vine la dânsul, şi stând lângă dânsul, i-a zis: „De ce plângi, de ce te scârbeşti?” Iar el a răspuns: „Doamne, cum să nu plâng, că mi s-a frânt piciorul şi mâine vin doctorii să-l taie?” Iar el a zis: „Arată-mi piciorul tău!” Şi arătându-l, l-a uns cel ce s-a arătat şi i-a zis: „Scoală-te şi umblă”. Bolnavul însă zicea: „Doamne, nu pot că este frânt”. Iar el a zis către dânsul: „Sprijineşte-te de mine!” Şi sprijinindu-se, s-a sculat şi a mers sănătos. Apoi a zis iarăşi cel ce s-a arătat: „Iată, te-ai făcut sănătos! Deci culcându-te, odihneşte-te şi nu te scârbi!” Vorbindu-i şi despre milostenie i-a spus înainte câteva cuvinte, zicând, că a zis Domnul: „Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui! [Mt 5, 7] Şi fără de milă este judecata la cel ce nu a făcut milă [Iac 2, 13]”. Şi altele ca acestea. Apoi i-a mai zis: „Mântuieşte-te!” Magistratul l-a întrebat: „Te duci?” Zis-a lui acela: „Ce mai voieşti, dacă te-ai vindecat?” Şi iarăşi magistratul: „Pentru Dumnezeu care te-a trimis, spune-mi cine eşti”. Răspuns-a cel ce s-a arătat: „Caută la mine!” Şi după ce l-a privit i-a zis: „Cunoşti haina aceasta, pe care o port?” I s-a răspuns: „Da, Doamne, a mea este!” Şi iarăşi a zis acela: „Eu sunt cel pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum, şi mi-ai aruncat haina ta şi acum m-a trimis Dumnezeu să te vindec. Mulţumeşte deci totdeauna lui Dumnezeu!” Şi acestea zicând, a ieşit prin fereastra prin care a intrat. Iar bolnavul vindecat nu a încetat mulţumind lui Dumnezeu, dând săracilor din cele ce avea..