A venit un străin, aducând cu sine mult aur la Schit şi-l ruga pe preot, să-l dea fraţilor. Iar preotul a zis: „Nu au fraţii trebuinţă”. Şi mult fiind silit, a pus aurul într-o coşniţă şi l-a pus la uşa bisericii. Deci venind fraţii, le-a zis lor preotul: „Cel ce are trebuinţă, să ia!” Dar nimeni nu s-a atins. Iar unii nici n-au privit la aur. Şi zicea preotul către cel ce a adus aurul: „Dumnezeu a primit dragostea ta. Ia-l şi mergi de-l dă săracilor!” Şi folosindu-se omul, s-a dus..

->