Povestit-a oarecare din bătrâni că un frate ce petrecea în Egipt, mergea pe drum şi sosind noaptea, a intrat într-un mormânt să se adăpostească de frig. Trecând nişte draci pe acolo, au grăit unul către altul: „Vedeţi câtă îndrăzneală are acest călugăr de doarme în mormânt? Hai să-l îngrozim!” Şi a răspuns altul: „Ce să-l mai înspăimântăm, că acesta este al nostru, făcându-ne voia noastră: mâncând, bând, clevetind şi negrijind de slujba sa. Ci mai vârtos până când va zăbovi el întru aceasta, să mergem şi să-i necăjim pe cei ce ne necăjesc pe noi şi cu rugăciunea ne luptă ziua şi noaptea”..

->