Doi fraţi erau la chilii şi cel care era cel mai bătrân, îl ruga pe cel mai tânăr, zicând: „Să petrecem împreună, frate”. Iar el zicea: „Eu sunt păcătos şi nu pot să petrec împreună cu tine, avvo”. Acela îl ruga pe dânsul, zicând: „Cu adevărat putem”. Şi era bătrânul curat şi nu voia să audă că fratele are gânduri de curvie. Deci i-a zis fratele: „Lasă-mă o săptămână şi iarăşi vom vorbi!” Şi după o săptămână, vrând cel mai tânăr să-l încerce, i-a zis: „În mare ispită am căzut, avvo, săptămâna aceasta, că ducându-mă în sat pentru o trebuinţă, am căzut cu o femeie”. Zis-a lui bătrânul: „Este pocăinţă?” Răspuns-a fratele: „Este, cu adevărat”. Zis-a bătrânul: „Eu port jumătate din păcat şi tu cealaltă jumătate”. Atunci i-a zis lui fratele: „Acum putem să fim împreună”. Şi au petrecut împreună până la sfârşitul lor..

->