Ziceau bătrânii că: „Ceea ce este al aproapelui trebuie fiecare să simtă şi să pătimească împreună cu el întru toate, să se bucure împreună şi să plângă împreună. Şi aşa să se afle, ca şi cum ar fi purtat trupul aceluia, precum este scris: «Un trup suntem întru Hristos» [1 Co 12, 12]. Şi iarăşi: «A celor ce au crezut, inima era una singură» [Ir 32, 39]”..