A fost un episcop într-o cetate şi din lucrarea satanei a căzut în curvie. Făcându-se adunare în biserică pentru slujbă şi neştiind nimeni de păcatul lui, el singur a mărturisit înaintea norodului, zicând: „Eu am căzut în curvie”. Şi a pus omoforul său pe prestol, zicând: „De acum nu vă mai pot fi episcop”. Şi a strigat tot norodul cu plângere, zicând: „Păcatul acesta asupra noastră, numai rămâi în episcopie”. Iar el a zis: „De voiţi să rămân în episcopie, faceţi ceea ce vă voi zice”. Şi poruncind să se închidă uşile bisericii, s-a aruncat pe sine la o fereastră cu faţa în jos şi a zis: „Nu are parte de Dumnezeu cel ce ieşind nu va călca pe mine”. Şi au făcut după cuvântul lui şi călcând peste el, ieşeau. Şi când a ieşit cel de pe urmă, s-a făcut glas din cer, zicând: „Pentru multa lui smerenie i-am iertat păcatul”..

->