Un frate s-a dus la unul din bătrâni în lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, şi i-a zis: „Cum trăieşti, părinte?” Răspuns-a lui bătrânul: „Rău”. Zis-a lui fratele: „Pentru ce trăieşti rău, părinte?” Iar bătrânul i-a zis: „Iată, am treizeci de ani de când stau înaintea lui Dumnezeu în toate zilele rugându-mă, şi în rugăciunea mea uneori mă blestem pe mine zicând către Dumnezeu: «Să nu Te milostiveşti spre toţi cei ce fac fărădelegea» [Ps 58, 6]. Şi: «Blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale» [Ps 118, 21], de la care eu pururea mă abat, şi fărădelegea o lucrez. Alteori către Dumnezeu iarăşi zic: «Vei pierde pe toţi cei ce grăiesc minciună» [Ps 5, 6] şi eu în fiecare zi grăiesc minciuna şi în inima mea cugetând rele, zic către Dumnezeu că cugetarea inimii mele înaintea Ta este pururea [Ps 118, 97]. Şi neavând post câtuşi de puţin, zic: «Genunchii mei au slăbit de post» [Ps 108, 23]. Şi iarăşi dacă am pomenire de rău asupra fratelui meu, zic către Dumnezeu: «Iartă-ne nouă precum şi noi iertăm!» [Mt 6, 12] Şi toată grija având la a mânca pâinea mea, zic: «Am uitat a mânca pâinea mea» [Ps 101, 5]. Şi dormind pânâ dimineaţa, cântând zic: «La miezul nopţii m-am sculat ca să mă mărturisesc Ţie» [Ps 118, 62]. Neavând umilinţă câtuşi de puţin, zic: «Ostenit-am întru suspinul meu» [Ps 6, 6], sau: «Făcutu-s-au lacrimile mele mie pâine ziua şi noaptea» [Ps 41, 3]. Şi cu totul fiind plin de mândrie şi de odihnă trupească, mă batjocoresc pe mine şi cânt: «Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi lasă toate păcatele mele!» [Ps 24, 19] Negătit fiind zic: «Gata este inima mea, Dumnezeule!» [Ps 56, 10; Ps 107, 1] Pe scurt deci toată pravila şi rugăciunea mea mi se face mie spre mustrare şi ruşine. Zis-a fratele: «Eu socotesc, părinte, că acestea le-a făcut David pentru sine». Iar bătrânul suspinând, a zis: «Ce zici, frate? De nu vom păzi cele ce cântăm înaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom merge»”..