Un frate oarecare şedea cu tăcere liniştită în chilia lui, păzindu-şi pravila şi orânduiala. Vrăjmaşul diavol, vrând să-l amăgească şi să-l înşele, într-o noapte culcându-se fratele în chilia lui, s-a închipuit vicleanul în chip de înger luminat şi mergând la dânsul l-a deşteptat, zicând: „Scoală-te, robul lui Dumnezeu, la rugăciunea şi pravila ta!” Fratele deşteptându-se din somn, l-a văzut pe el strălucind luminat, dar îndată s-a făcut nevăzut. Sculându-se fratele, s-a apucat de rugăciune şi de obişnuita lui pravilă, socotind că îngerul lui Dumnezeu este acel ce l-a deşteptat. Când a fost a doua noapte, dacă s-a culcat fratele şi numai a adormit, iarăşi a venit vicleanul şi l-a deşteptat, zicând: „Scoală-te, robul lui Dumnezeu, la rugăciunea şi pravila ta!” Şi aşa de multe ori, în multe nopţi făcându-i, cum adormea, venea şi îl deştepta. Odată a mers fratele la un bătrîn, care nu era prea departe de dânsul şi i-a spus, zicând: „Părinte, pe mine, de câtăva vreme, în toate nopţile, dacă mă culc şi adorm, îndată vine îngerul şi mă deşteaptă la rugăciune”. Zis-a lui bătrânul: „Dar în ce chip vine la tine îngerul şi cum te deşteaptă?” Răspuns-a lui fratele: „După ce mă culc şi adorm, îndată vine la mine îngerul, strălucind luminat şi apropiindu-se mă deşteaptă, zicând: «Scoală-te, robul lui Dumnezeu, la rugăciunea şi pravila ta!» Iar eu deşteptându-mă şi deschizând ochii îl vâd pe dânsul strălucind luminat şi îndată fuge şi se face nevăzut. Aşa îmi face în toate nopţile şi nici cât de puţin nu mă lasă să dorm”. Zis-a lui bătrânul: „Fiule, acela nu este îngerul care doreşte binele şi mântuirea ta, ci este vicleanul diavol, care vrea şi îţi doreşte pieirea şi vrea să te amăgească până te vei încredinţa lui bine. Apoi te va înşela şi te va pierde, precum şi pe mulţi alţii i-a pierdut. Deci, tu, fiule, nu-l asculta, ci când va mai veni la tine să te deştepte, zi-i aşa: «Eu, când îmi va veni vremea de sculat şi îmi va fi voia să mă scol, mă voi scula şi fără de tine, iar pe tine nu te ascult şi nici nu te voi asculta»”. Această învăţătură luând fratele, de la acel bâtrân, a mers la chilia sa. Iar dacă a venit noaptea şi s-a culcat fratele să doarmă, vicleanul îndată ce a adormit a şi venit la dânsul şi l-a deşteptat, după cum se obişnuise, zicând: „Scoală-te, robul lui Dumnezeu, la rugăciunea şi pravila ta!” Iar fratele i-a răspuns, după cum îl învăţase pe el bătrânul: „Eu, când îmi va veni vremea şi voi vrea să mă scol, mă voi scula fără deşteptarea ta iar pe tine nu te ascult, nici nu te voi asculta”. Acestea auzind vicleanul, a oftat, zicând: „O, călugăr nebun şi fără de minte şi blestemat, ai mers la bătrânul cel rău şi mincinos şi te-a înşelat. La acel bătrân a mers ieri un frate, şi l-a rugat foarte, ca să-i facă lui bine, să-l împrumute cu un galben, fiindu-i de mare trebuinţă, dar n-a vrut să-l împrumute, ci a minţit zicând că nu are şi avea un galben. Deci, din aceasta să ştii şi să cunoşti că acela este un bătrân rău şi mincinos şi te-a înşelat, fiind prost şi fără minte”. Acestea zicând vicleanul, s-a făcut nevăzut. Iar fratele, după ce s-a făcut ziuă, a mers la acel bătrân şi i-a spus, cum i-a zis el vicleanului diavol, precum l-a învăţat pe el şi ce i-a răspuns lui vicleanul şi cum i-a spus lui un frate ce a venit de s-a rugat să-i facă lui bine, să-l împrumute cu un galben şi nu l-a împrumutat zicând că nu are deşi avea. Deci l-a întrebat pe bătrân: „Sunt aşa acestea, părinte?” Răspuns-a lui bătrânul, zicând: „Cu adevărat aşa este, fiule! A venit la mine un frate şi a cerut să-i dau un galben împrumut şi am un galben, însă am zis că nu am, pentru că ştiam că nu îi este de folos acel lucru pentru care cere galbenul, ci mai vârtos de vătămarea sufletului îi era. Pentru aceea am socotit mai bine să spun o minciună şi să-l izbăvesc pe frate de vătămarea sufletească. Astfel nu i-am dat galbenul, zicând că nu am. Ci tu, fiule, păzeşte-te şi cunoaşte-l pe vicleanul vrăjmaş, care umblă să te înşele!” Şi mult fiind învăţat şi întărit de bătrânul, a mers la chilia sa..