Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: „Ce voi face, părinte, că pântecele meu mă supără şi nu pot să-l opresc? De aceea zburdă trupul meu”. Zis-a lui bătrânul: „De nu vei pune întru el frică şi post, nu vei îndrepta paşii tăi pe cărarea lui Dumnezeu. Şi i-a adus această pildă, grăind: «Un om avea un măgar şi dacă îl încăleca, îl da în lături din drum şi îl purta încoace şi încolo. Şi luând omul un toiag, îl bătea şi-i zicea măgarul: 'Nu mă bate, că de acum mă voi îndrepta pe cale'. Şi dacă au mers puţin, a descălecat de pe el şi a pus toiagul pe dânsul şi nu ştia măgarul că este toiagul deasupra lui. Şi dacă l-a văzut pe stăpân nepurtând toiag, nu l-a băgat în seamă şi a început a se abate încoace şi încolo prin ţarină. Atunci stăpânul lui a alergat şi luând toiagul l-a bătut până ce s-au îndreptat picioarele a merge drept. Aşa se cade a face pentru trup şi pentru pântece»”. .

->