Era un bătrân oarecare şi avea un ucenic, care era luptat de dracul curviei, şi-l îndemna bătrânul zicând: „Rabdă, fiule, de vreme ce este război drăcesc”. El însă i-a răspuns: „De acum nu mai pot răbda, avvo, de nu voi merge să fac fapta”. Şi s-a făcut bătrânul că şi el are luptă şi i-a zis: „Și eu am război, să mergem dimpreună şi să facem fapta aceasta şi să ne întoarcem la chilia noastră”. Deci, avea bătrânul un galben şi luându-l îl ducea cu sine. Dacă au ajuns la locul ştiut, grăi bătrânul către ucenicul său: „Stai afară să intru eu mai întâi, iar tu mai pe urmă”. Şi intrând bătrânul, a dat galbenul curvei şi o ruga să nu-l spurce pe ucenicul lui. Şi a dat femeia cuvânt bătrânului că nu-l va spurca pe fratele. Şi ieşind bătrânul a zis fratelui: „Intră!” Deci, intrând el, i-a zis femeia: „Mai aşteaptă, frăţioare, că deşi sunt păcătoasă, însă am lege şi ni se cade nouă a o împlini mai întâi”. Deci, i-a poruncit lui să stea deoparte şi să facă cincizeci de metanii şi ea în altă parte la fel. Dacă au făcut douăzeci, sau treizeci de metanii, s-a umilit fratele şi i-a zis: „Cum, rugându-mă lui Dumnezeu, voi să fac această faptă pângărită?” Şi îndată a ieşit nespurcându-se. Şi văzând Dumnezeu osteneala bătrânului, a ridicat războiul de la fratele şi s-a întors la chilia lui slăvindu-L pe Dumnezeu. .

->