Spusu-ne-a nouă Părintele Teodor, că a fost în muntele Eleonului un sihastru foarte nevoitor şi-l bântuia pe dânsul foarte mult dracul curviei [Aceasta este din Limonar]. Iar odată tare supărându-l, a început bătrânul a sta împotriva dracului şi i-a grăit: „Până când mă vei supăra aşa? De acum depărtează-te de la mine că ai îmbătrânit cu mine”. Şi i s-a arătat lui dracul şi i-a zis la arătare: „Jură-te mie, călugăre, că nu vei spune nimănui ce-ţi voi zice şi de acum nu te voi mai bântui”. Şi s-a jurat bătrânul grăind: „Mă jur pe Cel ce locuieşte în cer, că nu voi spune nimănui din ce-mi vei zice”. Atunci i-a grăit dracul: „Nu te mai închina acelui chip şi nu te voi mai bântui”. Bătrânul avea zugrăvit chipul Stăpânei noastre, Prea Cinstitei Născătoarei de Dumnezeu, ţinând în mâini pe Domnul nostru Iisus Hristos. Şi a grăit bătrânul către drac: „Lasă-mă să mă mai gândesc”. Iar a doua zi a spus părintelui Teodor, – care ne-a spus nouă aceasta, că el locuia atunci la mănăstirea ce se cheamă Fara. Iar bătrânul i-a zis: „Adevărat, frate, batjocorit eşti, că te-ai jurat dar bine ai făcut că ai spus, iar mai de folos îţi este într-această parte să nu laşi nici o curvă să rămână, decât să nu te închini chipului Domnului nostru Iisus Hristos cu Maica Lui”. Şi l-a învăţat şi l-a întărit cu mai multe cuvinte şi s-a dus la locul lui. Şi iar i s-a arătat lui dracul şi a grăit: „Ce poate fi aceasta, călugăre, oare nu te-ai jurat că nu vei spune nimănui? Cum ai spus toate câte am vorbit către tine? Îţi grăiesc ţie, călugăre: ca un călcător de jurământ o să fii judecat în ziua judecăţii”. Şi i-a răspuns lui bătrânul: „Ce m-am jurat, m-am jurat şi că sunt călcător de jurământ încă ştiu dar, Stăpânului meu sunt călcător de jurământ, iar pe tine nu te voi asculta, că de la tine este sfatul cel rău şi călcarea de jurământ ca un vinovat ce eşti acestora. Iar în ziua judecăţii, Domnul va căuta”. .

->