Un călugăr oarecare din mănăstirea părintelui Severian, a fost trimis la ascultare de părintele lui în părţile Eleteropolului [Aceasta este din Limonar]. Acolo a venit la un oarecare bărbat iubitor de Hristos şi avea acel om numai o fată, iar mama fetei murise mai înainte de vreme. Şi a şezut acel călugăr, în casa acelui om, câteva zile, iar cel ce pururea urăşte binele creştinesc, diavolul, băga fratelui gânduri viclene şi-i da război de curvie spre fată şi cerca vreme îndemânatică să strice fecioara. Diavolul care dădea război, a aflat şi vremea cea la îndemână. Căci tatăl său se dusese la Ascalon pentru o treabă. Iar dacă a văzut fratele că nu este nimeni în casa lor, decât el şi fata, a mers la dânsa vrând să o apuce cu sila, dar ea dacă l-a văzut pe dânsul tulburat şi întru tot aprins de poftă, i-a grăit: „Nimic să nu te tulbure, nici să-mi faci mie ceva necuvios, căci tatăl meu nici astăzi, nici mâine nu va veni. Ci întâi mă ascultă pe mine ce-ţi voi grăi şi ştie Dumnezeu că şi eu cu osârdie voi face ceea ce pofteşti”. După aceea cu smerenie a grăit către dânsul: „Într-adevăr, părinte şi frate, câţi ani sunt de când eşti în mănăstirea ta?” Iar el a răspuns: „Șaptesprezece”. Şi i-a zis lui: „Dar ai ştiinţă ce este femeia?” „Nu!”, i-a răspuns, fratele. Grăit-a fata: „Dar voieşti să-ţi pierzi osteneala de atâţia ani într-un ceas? Şi câte lacrimi ai vărsat, ca să-ţi pui trupul tău curat înaintea lui Hristos, iar acum pentru puţină dulceaţă voieşti să fii lipsit de acea osteneală multă? Ascultă: de vrei să curveşti cu mine, ai unde mă duce să mă ţii şi să mă hrăneşti?” Şi a grăit fratele: „Nu!” Atunci a răspuns fata iarăşi: „Într-adevăr, nu te mint, că de mă vei spurca, o să fii vinovat de multe răutăţi”. A grăit ei călugărul: „Pentru ce?” Răspuns-a ea: „Întâi o să-ţi pierzi sufletul, al doilea o să dai seamă şi pentru sufletul meu. Şi aceasta să o mai ştii, sfinte părinte, căci cu jurământ îţi spun, şi aşa să-mi ajute Cel ce a venit să mântuiască pe cei păcătoşi, că de mă vei spurca, singură, cu o funie mă voi spânzura şi te vei afla că ai făcut şi ucidere, şi la judecata lui Hristos vei fi judecat ca un ucigaş de suflete. Ci te rog, părinte, mai înainte să fii tu vinovat de atâtea răutăţi, du-te cu pace la mănăstirea ta şi apoi roagă-te mult în rugăciunile tale şi pentru mine”. Iar fratele, venindu-şi întru sine, s-a umilit şi îndată a ieşit din casa ei şi s-a dus la mănăstire, la părintele lui, a făcut metanie şi i-a spus toate. Şi s-a rugat părintelui, ca de acum să nu-l mai scoată din mănăstire afară. Aşa a făcut în mănăstire trei luni şi s-a dus către Domnul..