Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Mt 5, 7).
Milostenia sau îndurarea creştină izvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele şi se arată prin ajutorarea materială şi morală a semenilor noştri aflaţi în nevoie.
Mântuitorul, Care este modelul desăvârşit al milosteniei (Mt 11,32; Mc 8, 2), ne-a arătat că la judecata de apoi faptele îndurării trupeşti şi sufleteşti sunt acelea care ne vor deschide porţile fericirii veşnice (Mt 25, 34-40).
Dar „chipurile de a milui - cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur - sunt felurite şi porunca aceasta este întinsă”[1].
[1] Cuvântul XV la Matei, Migne, P.G., LVII, col. 227.