Biserica e păzitoarea, tâlcuitoarea şi propovăduitoarea fără greş a Descoperirii dumnezeieşti şi prin aceasta şi a Tradiţiei. Ea păstrează şi susţine unitatea şi identitatea credinţei. Sfântul Irineu ne dă amănunte preţioase în această privinţă: „Biserica, zice el, după ce a primit, cum am spus, această propovăduire şi această credinţă, măcar că e răspândită în toată lumea, le păstrează cu grijă, ca şi cum ar locui într-o singură casă. De asemenea, ea crede Apostolilor şi ucenicilor acestora, ca şi cum ar avea un singur suflet şi aceeaşi inimă. Ea predică acestea în armonie cu Apostolii, învaţă şi transmite ca şi cum ar avea o singură gură. Deşi în lume limbile sunt deosebite, puterea Tradiţiei e una şi aceeaşi. După cum soarele, zidirea lui Dumnezeu, e unul şi acelaşi în toată lumea, tot aşa şi propovăduirea adevărului se arată pretutindeni şi luminează pe toţi oamenii care vor să vină la cunoştinţa adevărului. Nici cel tare în cuvânt dintre Întâistătătorii Bisericii nu va spune altceva, decât aceste învăţături, căci nimeni nu este mai presus de Învăţătorul său (Mt 10, 24; Lc 6, 40), nici cel slab în cuvânt nu va împuţina Tradiţia. Credinţa fiind una şi aceeaşi, nici cel care e în stare să vorbească mult despre ea nu o sporeşte, nici cel ce vorbeşte mai puţin nu o împuţinează”^[1]. Biserica stă pe Tradiţia Apostolilor şi o mărturiseşte ca aflându-se pretutindeni, în viaţa şi lucrarea ei. Prin episcopii aşezaţi de către Apostoli şi urmaşii acestora, Tradiţia se înfăţişează ca universală şi neîntreruptă^[2]. Clement Romanul, care i-a cunoscut personal pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, „avea Tradiţia în faţa ochilor”^[3].

Cu ocazia neînţelegerilor din Biserica de la Corint, Clement a înnoit credinţa şi Tradiţia pe care le primise de curând de la Apostoli^[4]. Sfântul Policarp este un exemplu viu al Tradiţiei pe care a primit-o de la Apostoli, care l-au făcut episcop în Smirna, el având legături cu mulţi dintre cei care L-au văzut pe Hristos. El a propovăduit totdeauna lucrurile pe care le-a învăţat de la Apostoli^[5]. Biserica are un tezaur bogat, în care Apostolii au adunat toate cele ale adevărului şi din care oricine poate să-şi ia băutura vieţii.