Ca viaţă în Duhul Sfânt, Sfânta Tradiţie aparţine întregii Biserici. Credinciosul şi-o însuşeşte în măsura în care vieţuieşte în Biserică şi participă la viaţa Bisericii prin lucrarea Duhului Sfânt. Aşa ne-o spune Sfânta Scriptură, aşa ne-o spun şi Sfinţii Părinţi. Sfântul Apostol Pavel declară: „Nu ştiţi oare că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte-ntru voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica pe el Dumnezeu, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi” (1 Co 3, 16-17). Cine strică templul, adică Biserica lui Dumnezeu, acela nu se află în Sfânta Tradiţie. Sfântul Irineu, la rându-i, ne învaţă: „Duhul este chezăşia nestricăciunii, întărirea credinţei noastre, scara de înălţare la Dumnezeu. Unde este Biserica, acolo e şi Duhul lui Dumnezeu. Unde e Duhul lui Dumnezeu, acolo e şi Biserica şi plinătatea harului. Iar Duhul este adevărul”[1]. Ereticii, nefiind în Tradiţie, nu sunt nici în Biserică şi, dimpotrivă, nefiind în Biserică, nu sunt nici în Tradiţie; ei nu trăiesc în comuniunea de viaţă a Duhului lui Dumnezeu şi nu sunt în Hristos.