Sfinţii Apostoli au primit învăţătura dumnezeiască de la Mântuitorul, iar Biserica a primit-o de la Sfinţii Apostoli[1], care au dat-o primilor episcopi, iar aceştia celor de după ei, până azi. Tradiţia, zice Sfântul Irineu, a ajuns până la noi prin grija Bisericii, fără a se născoci scrieri, căci ea este o practică deplină, neprimind nici un adaos, nici micşorare. Fericitul Augustin spune că adevărurile Tradiţiei, care se păstrează pe întreg pământul, au fost încredinţate fie de Sfinţii Apostoli, fie de Sinoadele ecumenice[2]. Ceea ce ţine Biserica Universală şi n-a fost stabilit prin Sinoade, ci a fost totdeauna păstrat, a fost dat prin autoritatea apostolică[3]. Există o Tradiţie apostolică şi aşadar o Tradiţie bisericească, în strânsă legătură una cu alta, cea din urmă avându-şi originea şi dreptarul în prima. Semnul adevăratei Tradiţii este neîntreruperea. „Marii (teologi) ai lumii, zice Augustin, au ţinut ce au găsit în Biserică. Ce au învăţat de la înaintaşii lor, au învăţat şi ei pe alţii. Ce au primit de la părinţi, aceea au dat fiilor lor”[4]. De aceea trebuie crezut numai acel adevăr de credinţă care nu se depărtează întru nimic de Tradiţia apostolică şi de Biserică[5].
[1] Sfântul Irineu, Contra ereziilor, 2, 9, 1, Migne, P.G., VII, col. 734.
[2] Fericitul Augustin, Scrisoarea 54, 1, 1, Migne, P.G., XXXIII, col. 200.
[3] Idem, Despre Botez, 4, 24, 31, Migne, P.G., XLIII, col. 174
[4] Idem, Împotriva lui Iulian, 2, 10, 34, Migne, P.G., XLIV, col. 697.
[5] Origen, Despre principii, 1, Praef. 2, Migne, P.G., XI, col. 116; v. trad. rom. în P.S.B. vol. 7, ed. cit.