Această poruncă opreşte luarea sau însuşirea pe nedrept a bunurilor străine. Împotriva acestei porunci se păcătuieşte prin:
1) luarea pe ascuns a lucrurilor străine (furt);
2) luarea cu sila şi pe faţă a lucrurilor altuia (prădare);
3) luarea bunurilor străine prin mijloace viclene (înşelăciune), de pildă prin falsificare de acte, cumpărare cu bani falşi, vânzare cu măsuri mincinoase, delapidare;
4) vânzarea celor trebuitoare traiului cu preţuri de două sau mai multe ori mai mari (speculă);
5) luarea de dobândă mare (cămătărie);
6) oprirea plăţii cuvenite lucrătorilor;
7) luarea de bani pentru lucruri pe care cineva este îndatorat de slujba sa să le facă, sau pentru a le face altfel de cum cere legea (mită);
8) neîntoarcerea lucrului luat cu împrumut;
9) neîmplinirea datoriei cerute de slujba pe care o are cineva, adică primirea unei plăţi fără a munci;
10) trăirea din cerşetorie, atunci când cineva poate să-şi câştige hrana prin muncă;
11) însuşirea lucrurilor închinate lui Dumnezeu sau lăsate prin daruri şi testamente Bisericii (sacrilegiu);
12) vânzarea şi cumpărarea pe bani a harului sfinţitor, adică cumpărarea cu bani, şi nu dobândirea prin vrednicie, a puterii de a săvârşi slujbe bisericeşti (simonie).