Desfrânarea este un păcat foarte mare, fiindcă răpeşte omului curăţia trupească şi sufletească, vatămă sănătatea, întunecă mintea, împietreşte inima şi-l îndepărtează pe credincios de Dumnezeu. Pe de altă parte, ea mai îndeamnă şi la alte păcate ca: minciuna, furtul, omorul.
Sfânta Scriptură îndeamnă să fugim de păcatul desfrânării: „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este în afară de trup; dar cel ce se desfrânează, păcătuieşte în trupul său” (1 Co 6, 18). Cei ce se fac vinovaţi de astfel de păcate nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (1 Co 6, 8-9). Datoria creştinului este să se ferească de acest păcat şi de toată ispita spre el, prin rugăciune, post, muncă şi stăpânirea poftelor.