Da, şi iată cum:
1) Când poruncim altora să păcătuiască (Mt 2, 16);
2) Când dăm sfat altora să păcătuiască (In 11, 49-50);
3) Când îndemnăm la păcat;
4) Când ne învoim la păcatul altuia (FA 22, 20);
5) Când tăcem şi nu-l înfruntăm pe cel ce păcătuieşte (Pr29,24);
6) Când trecem cu vederea şi nu-i pedepsim pe păcătoşi;
7) Când î ascundem şi apărăm pe păcătoşi (Lc 11, 47-48);
8) Când încuviinţăm păcatele altora (Rm 1, 32);
9) Când dăm prilej de sminteală spre păcat (Lc 22, 3-6).
În măsura în care luăm parte la păcatele altora, stă şi vina şi răspunderea noastră.
Dar, mai presus de ferirea de păcat, datoria creştinului este să ducă o viaţă morală.