Lăcomia este pofta nestăpânită de a mânca şi de a bea peste măsură. Este un păcat al trupului (Ga 5, 19).
Lacomul face din mâncare şi băutură ţinta vieţii lui, uitând că acestea sunt numai mijloace de întreţinere a vieţii. Aceasta se întâmplă ori de câte ori credinciosul uită că are un rost mai înalt în viaţă, o chemare sfântă de îndeplinit.
Mântuitorul ne îndeamnă: „Aşadar, nu vă îngrijoraţi spunând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau Cu ce ne vom îmbrăca? - deoarece pe toate acestea păgânii le caută -; că ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea; ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.” (Mt 6, 31-33). Iar Sfântul Apostol Pavel spune: „Aşa că ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi” (1 Co 10,31). La fel, Sfântul Casian Romanul spune: „De bucate numai atât să ne slujim, cât să trăim, nu ca să ne facem robi poruncilor poftei. Primirea hranei cu măsură şi socoteală dă trupului sănătate şi nu îi ia sfinţenia”[1].
[1] Filocalia, vol.1, op. cit., p. 112.