Iubirea de argint care izvorăşte, ca şi alte cugete rele, „din inima omului” (Mc 7, 21), este pofta neînfrânată după bunurile pământeşti, considerând câştigarea lor drept scopul principal al vieţii. Ea se arată, pe de o parte, din dorinţa de a aduna avere prin orice mijloace, iar pe de alta, prin strădania de a păstra cu îndărătnicie cele adunate, adică prin zgârcenie.
Păcatul acesta se împotriveşte dreptăţii şi îndurării, aducând mari pagube semenilor noştri. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că: „Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor; pe care poftind-o unii cu înfocare, s-au rătăcit de la credinţă şi de multe dureri au fost străpunşi” (1 Tim 6, 10).