Mândria, care, după cuvântul Sfintei Scripturi, izvorăşte din inima omului (Mc 7, 21-22), este preţuirea de sine peste măsură şi atitudinea de superioritate sau de dispreţ faţă de ceilalţi oameni.
Deoarece prin mândrie au căzut îngerii cei răi, cât şi cei dintâi oameni, mândria este privită ca începutul păcatului.
Ispita mândriei este foarte întinsă. Nu este credincios care să nu fie ispitit de acest păcat. Însuşi Mântuitorul a fost ispitit spre acest păcat de către diavol, la începutul lucrării Sale în lume (Mt 4, 8-9).