Cuprinsul ei, pe scurt, îl arată tot Mântuitorul când spune: „să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. De aceste două porunci atârnă toată Legea şi proorocii” (Mt 22, 37-40).
Acelaşi lucru îl spune Mântuitorul şi cu alte cuvinte: „Aşadar, toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, Întocmai faceţi-le şi voi lor; că aceasta este Legea şi proorocii” (Mt 7, 12). „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unul pe altul aşa cum v-am iubit Eu pe voi” (In 15, 12); „Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiţi unul pe altul! Aşa cum v-am iubit Eu pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34); „Cel ce are poruncile mele şi le păzeşte, acela este cel care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubit va fi de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui” (In 14, 21).
Deci legea Noului Testament sau creştină e cuprinsă în porunca dragostei. Dragostea de Dumnezeu, arătată prin dragostea de aproapele, aceasta cere Mântuitorul prin legea Noului Testament, spre a se împlini voia lui Dumnezeu. De aceea, cu drept cuvânt, creştinismul este numit religia dragostei.