Legile sunt, după izvorul lor, de două feluri:
1) legi dumnezeieşti şi 2) legi omeneşti.
Legile dumnezeieşti cuprind: 1) Legea veşnică; 2) Legea morală firească şi 3) Legea morală pozitivă, dată omului prin descoperirea dumnezeiască a Vechiului Testament şi a Noului Testament.
Legile omeneşti cuprind: 1) legi bisericeşti şi 2) legi civile.
Să vedem, pe scurt, ce sunt aceste legi.
Legea veşnică. Dumnezeu a creat lumea după un plan pe care El, ca fiinţă veşnică, l-a întocmit din veci şi-l îndeplineşte în timp prin Pronia Sa, într-o ordine stabilită de El, asemenea din veci (ordinea universală). Potrivit acestui plan, făpturile se îndreaptă în chip natural către Creatorul lor.
Planul sau ordinea aceasta, izvorâtă din veci din nemărginita înţelepciune şi voie dumnezeiască, după care se conduc toate creaturile spre îndeplinirea scopului dat lor, se numeşte legea veşnică sau eternă. Despre ea se spune în Sfânta Scriptură: „Întru-nceput mai Înainte de veci m-a întemeiat, mai înainte de a fi durat pământul” (Pr8, 23).