În înţeles mai larg, fiecare păcat este îndreptat împotriva dragostei fiindcă această virtute este temelia vieţii creştine şi porunca cea mai de seamă pentru creştin.
Dar întrucât dragostea este şi o virtute deosebită, sunt şi păcate îndreptate direct împotriva ei. Acestea sunt: 1) ura faţă de Dumnezeu, adică împotrivirea cu duşmănie faţă de învăţătura Sa şi faţă de rânduielile bisericeşti, socotindu-L pe El răzbunătorul nedrept al fărădelegilor şi urzitorul nenorocirilor (In 15, 18); 2) Împietrirea inimii faţă de primirea mijloacelor puse la îndemâna creştinului pentru mântuirea sa; 3) pizma faţă de aproapele care stăruie în ascultarea de poruncile lui Dumnezeu; 4) făţărnicia, prin care cineva se arată că iubeşte pe Dumnezeu, dar numai cu vorba, nu şi cu fapta; 5) iubirea de sine peste măsură (egoismul), din care se nasc multe alte păcate; 6) alipirea pătimaşă de bunurile pământeşti: „fiindcă iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor” (1 Tim 6, 10).