Aceasta înseamnă că creştinul trebuie să-I închine lui Dumnezeu toate gândurile, toate simţirile, doririle şi voirile sale, „să se mute cu toate puterile sufletului în Dumnezeu”[1] şi în întreaga sa viaţă să se ostenească a-I împlini voia, cu statornicie şi bucurie. Căci ce este mai frumos şi mai dulce decât a-L iubi pe Dumnezeu, Care este veşnica frumuseţe, veşnica bunătate, veşnica dragoste. Psalmistul spune: „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” (Ps 33, 8).
[1] Ibidem, p. 199.