Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân, Binecuvântare celor ce pleacă!
Se face vreo abatere de la rânduiala obişnuită a slujbei înmormântării, în vreun timp al anului?

Da, şi anume în Săptămâna luminată, adică între Duminica Învierii şi Duminica Tomii. Iată ce ne învaţă despre aceasta cartea de slujbă: „Ştiut să fie că de va răposa vreunul din creştini de Sfintele Paşti sau în orice zi din Săptămâna Luminată până la Duminica Tomii, nu cântăm slujba înmormântării ştiute, pentru mărirea şi cinstirea sărbătorii Învierii şi pentru că acestea sunt zile de bucurie şi de veselie, iară nu de jale şi de plângere. Şi toţi câţi murim întru nădejdea Învierii şi a vieţii celei veşnice întru Hristos înviem”[1].

De aceea, pentru ca bucuria Învierii să nu fie întunecată sau umbrită de jalea şi durerea pentru cei morţi, din zilele obişnuite, preotul slujeşte în asemenea cazuri îmbrăcat în veşminte luminate (albe), iar slujba înmormântării din aceste zile e alcătuită aproape numai din cântările Învierii. Din slujba obişnuită a înmormântării se păstrează numai ectenia pentru morţi, condacul „Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase...” şi rugăciunile de dezlegare şi iertare („Dumnezeul duhurilor...” şi celelalte).



[1] Micul Molitfelnic, Învăţătura dinainte de slujba înmormântării din Săptămâna Luminată, Ed. Arhidiecezana, 1997, Cluj, v. Molitfelnicul, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1998, p. 255.