De obicei a treia zi după moarte, când se face pentru răposat şi prima pomenire şi când, după credinţa noastră, sufletul celui repausat părăseşte pentru totdeauna pământul şi locurile unde a trăit, pentru a se înălţa la cer[1]. La nevoie înmormântarea se face însă şi mai degrabă sau mai târziu.
[1] Mitrofan, Viaţa repausaţilor noştri şi viaţa noastră după moarte, Ed. Anastasia, Buc., 1993, vol. I, trad. Mitrop. Iosif Gheorghian.