Răspundem că puterea de înrâurire a lucrării dumnezeieşti nu poate fi mărginită numai la sufletul omului. Căci omul este nu numai suflet, ci şi trup, este o fiinţă legată de pământ şi de întreaga fire văzută, în mijlocul căreia trăieşte: trupul lui e zidit din pământ, adică din aceleaşi elemente din care e alcătuită întreaga zidire; din aceasta îşi trage hrana şi izvoarele de întreţinere a fiinţei trupeşti, e înfrăţit cu ea. Firea văzută trăieşte deci în om, face parte din alcătuirea fiinţei sale şi trebuie aşadar sfinţită ca şi sufletul. Căci Mântuitorul nu este numai Mântuitor al sufletelor, ci şi al trupurilor. Când mâncăm ceva sfinţit, noi înşine ne sfinţim şi, dimpotrivă, dacă mâncăm ceva necurat, noi înşine ne întinăm. Sfinţirea naturii este deci o condiţie a sfinţirii sufletului. Or, tocmai acesta este rostul sau scopul ierurgiilor.

Ierurgiile sunt tot atât de vechi ca şi Biserica. Pe unele din ele le moştenim încă din Legea Veche, ca de pildă, curăţirea femeii lăuze la 40 de zile după naştere (vezi Lv 12; Lc 2, 22-24); pe altele le-a săvârşit Mântuitorul Însuşi (tămăduirea bolnavilor, izgonirea duhurilor necurate, binecuvântarea pruncilor, a pâinii, a vinului, a paştilor ş. a.); în sfârşit, despre cele mai multe dintre ele ne vorbesc Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti din primele veacuri creştine, ca: Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful^[1] şi Tertulian^[2] în secolul III; Sfântul Vasile cel Mare^[3], în sec. IV ş. a. Rugăciunile pentru binecuvântarea şi sfinţirea apei (aghiazma), a untdelemnului şi a fructelor, sfeştanii pentru ploaie ş. a. găsim amintite chiar în cele mai vechi rânduieli şi aşezăminte bisericeşti, ca Aşezămintele Sfinţilor Apostoli din veacurile III - IV^[4], precum şi în cele mai vechi cărţi de slujbă, ca Evhologhiul (Molitfelnicul) Episcopului Serapion de Thmuis din Egipt, din veacul al IV-lea.

Pe toate le găsim în aceeaşi carte de slujbă, unde aflăm şi rânduiala Sfintelor Taine, adică Evhologhiu sau Molitfelnic (cartea cu rugăciuni sau molitfe).

^[1] Apologia I, cap. 61, 65, trad. cit., p. 70.

^[2] De baptismo, cap. 7; De corona militis, cap. 3, 4 ş.a.

^[3] Despre Sfântul Duh, cap. 67.

^[4] Cartea a VII-a, cap. 27, 42, 43; Cartea a VIII-a, cap. 29, 40, 41, 42 ş.a. (trad. rom. cit., pp. 196, 211, 254, 261, ş.u.).