Nu este la fel. Cununiile a doua şi a treia se săvârşesc după o rânduială deosebită, în care se vede încă vechea disciplină a asprimii cu care erau privite de către Biserică asemenea căsătorii. Această rânduială este, în prima ei parte, mult mai simplă şi mai puţin sărbătorească decât cea de la prima cununie. Logodna este împreunată aici cu cea a cununiei, ca o singură slujbă, având binecuvântarea de la început nu ca la Taine („Binecuvântată este împărăţia Tatălui...”), ci ca la slujbele de binecuvântare şi sfinţire, numite ierurgii („Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”). Atât ectenia, cât şi molitfele de la logodnă şi cele dinaintea punerii cununiilor cuprind rugăciuni pentru pocăinţă şi iertarea mirilor, pentru că însoţirea lor prin a doua sau a treia nuntă le e socotită ca un păcat izvorât din aprinderea trupească, pe care ei n-au putut-o birui. Începând de la punerea cununiilor pe cap, rânduiala slujbei de la a doua şi a treia nuntă e întocmai ca la prima nuntă.