Înseamnă, pe de o parte, bucuria şi veselia nunţii, iar pe de alta, unirea într-un cuget şi menirea comună a viitorilor soţi pe care ei vor împărtăşi-o împreună de aici Înainte, având parte de aceleaşi bucurii şi aceleaşi necazuri[1]. Aceleaşi lucruri închipuie şi bucata de pâine din care se dă acum mirilor să guste, odată cu paharul de obşte.
După aceasta se face înconjurarea de trei ori a mesei de către alaiul de nuntă, format din slujitori, miri şi naşi.
[1] Sfântul Simeon al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 277, trad. rom., p. 180.