Rostul şi datoria naşilor la cununie sunt aceleaşi ca ale naşilor de la botez. Ei sunt martori şi chezaşi ai temeiniciei făgăduinţelor făcute de viitorii soţi unul faţă de altul şi ai trăiniciei legăturii pentru tot restul vieţii. De aceea pun mâna pe cununii, atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât şi atunci când sunt luate. De regulă ei sunt aceiaşi de la Botez, sau urmaşii lor, şi trebuie să fie ortodocşi şi cu bună vieţuire creştinească, purtându-se faţă de miri ca nişte părinţi şi învăţători ai acestora[1]. În timpul slujbei, naşii ţin în mână făclii aprinse, simbol al curăţeniei mirilor, al luminii darului de sus şi al bucuriei nuntaşilor[2].
[1] Idem, cap. 280, trad. rom., p. 181.
[2] Ibidem, cap. 279, p. 181.