Preotul, îmbrăcat în epitrahil şi felon, zice obişnuitele rugăciuni începătoare, Psalmul 50 (psalmul mărturisirii şi al pocăinţei), troparele de umilinţă, şi apoi două molitfe, în care Îl roagă pe Dumnezeu să ierte păcatele celui ce se spovedeşte. După aceasta urmează mărturisirea păcatelor făcute de cel ce se spovedeşte, fie că acesta răspunde la întrebările puse de preot, fie că mărturiseşte singur păcatele sale. Apoi cel ce se spovedeşte pleacă capul sub epitrahil, iar preotul îi citeşte rugăciunea de dezlegare. „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (N), şi să-ţi lase ţie toate păcatele...” La sfârşit, dacă e cazul, duhovnicul rânduieşte şi canonul sau epitimia, după felul păcatelor săvârşite[1].
[1] Regulile după care se dau canoanele sau epitimiile sunt arătate în: Canoanele Sfântului Ioan Postitorul (la Nic. Milaş, Canoanele, vol. 2, part. II, pp. 205-226); Învăţătura pentru canoane din Molitfelnic, (la rânduiala Mărturisirii); Simeon al Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 41, trad. rom. pp. 336-339; Carte foarte folositoare de suflet a Cuviosului Nicodim Aghioritul.