Toţi trebuie să ne spovedim, chiar şi aceia cărora ni se pare că nu greşim şi nu păcătuim cu nimic. Aşa ne învaţă Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit al Domnului: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El credincios este şi drept ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (1 In 1, 8-9) [1].
Mai cu seamă bolnavii să se îngrijească a se spovedi şi împărtăşi, pentru ca sfârşitul să nu-i prindă fără veste, nepregătiţi, adică nespovediţi şi neîmpărtăşiţi.
[1]Comp. şi Sfântul Simeon al Tesalonicului, Despre Pocăinţă, cap. 263-264, trad. rom. p. 172.